beonlinebyhp.com

Productivitatea este un concept central în măsurarea performanței economice. Numeroase tipuri de măsuri de productivitate se pot aplica unei game imense de activități, de la productivitatea unui angajat individual sau a unei piese de mașini, până la cea a unei fabrici, companii, industrii, țări sau regiuni din mai multe țări. Un calcul al productivității poate fi exprimat ca procent și măsurat în raport cu un standard de referință.

Ce este productivitatea?

Atunci când este utilizată în economie, productivitatea este o măsură a cantității de producție comparativ cu cantitatea de intrare. Cu cât este mai mare cantitatea de ieșire pentru o anumită unitate de intrare, cu atât este mai mare productivitatea generală. În general, întreprinderile își propun să îmbunătățească productivitatea în timp pentru a menține competitivitatea și a crește profitabilitatea afacerii.

Indivizii sunt familiarizați cu ideea de productivitate în propriile lor vieți. De exemplu, un scriitor poate avea o zi productivă în care el sau ea produce un rezultat considerabil măsurat prin numărul de pagini scrise. Dimpotrivă, o zi neproductivă are ca rezultat un randament redus pentru o intrare echivalentă de timp.

La locul de muncă, productivitatea este aproape aceeași idee. Un muncitor individual poate deveni mai productiv în timp, pe măsură ce abilitățile la locul de muncă cresc, pe măsură ce muncitorul este instruit în tehnici de creștere a performanței sau pe măsură ce accesul la tehnologie nouă înmulțește eficiența unui lucrător individual.

Conceptul direct de productivitate, pe care se bazează Departamentul Muncii din SUA, este o comparație a cantității de producție, cum ar fi bunurile sau serviciile, în comparație cu cantitatea de intrare necesară pentru a o produce.

Întreprinderile tind să formalizeze măsurile de productivitate ca mijloc de măsurare a performanței lor în timp. Biroul Statisticilor Muncii din SUA (BLS) colectează în mod obișnuit date de la întreprinderi cu privire la intrări și ieșiri ca mijloc de evaluare a productivității muncii în economia industrială a Statelor Unite, în timp ce alte măsuri se concentrează pe măsuri mai sofisticate ale productivității multifactoriale.

Productivitatea muncii este o măsură economică cheie

Productivitatea muncii este unul dintre cele mai comune mijloace de exprimare a productivității economice. Un muncitor necalificat poate avea nevoie de mult timp pentru a îndeplini o sarcină dată, în timp ce un muncitor cu experiență poate face aceeași treabă în jumătate din timp. În mod similar, un lucrător care se bazează pe scule electrice poate fi mai productiv în ceea ce privește producția generală decât unul care se bazează pe scule manuale.

La nivel național, economiștii urmăresc numărul total de ore depuse de toți lucrătorii din țară și compară acest lucru cu activitatea economică totală, măsurată prin produsul național brut (PIB). Comparația oferă o imagine de ansamblu asupra schimbărilor la nivel național în productivitatea forței de muncă.

În general, creșterea productivității este un indicator pozitiv al sănătății economice. Cu toate acestea, în sine, nu asigură o economie în creștere. În anumite condiții de recesiune economică, de exemplu, șomajul poate crește în întreaga economie, chiar dacă crește productivitatea medie a lucrătorilor individuali.

Alte tipuri de productivitate

Productivitatea echipamentelor este, de asemenea, o măsură centrală. Fiecare articol al utilajului îndeplinește o funcție măsurabilă sau produce o ieșire specifică. Timpul de funcționare al utilajului (timpul disponibil pentru lucru, mai degrabă decât întreținerea și reparațiile) influențează productivitatea generală, la fel ca și eficiența mașinii.

Utilizarea energiei poate fi caracterizată și din punct de vedere al productivității. De exemplu, kilometrajul de gaz poate fi considerat o formă de productivitate, iar vehiculele cu gaz cu o rată mai mare de mile pe galon decât predecesorii lor sunt mai productive în ceea ce privește utilizarea benzinei.

Productivitatea terenurilor este un aspect important, în special în agricultură. Randamentul unei culturi dintr-un acru de teren poate varia enorm, iar fermierii caută continuu modalități de creștere a productivității globale.

Productivitatea financiară este o examinare a cât de mult primește o afacere pentru dolarii cheltuiți. Fiecare dolar cheltuit ca input duce la o anumită cantitate de vânzări ca producție; pe măsură ce productivitatea financiară crește, crește și acest raport. Profiturile mai mari sunt de obicei un exemplu de productivitate financiară crescută.

Cum se măsoară productivitatea?

Cu atât de multe semnificații de productivitate, există, de asemenea, multe tipuri diferite de măsuri de productivitate. Intrările pot fi măsurate în termeni de ore de muncă cheltuite, galoane de combustibil consumate, acri de teren cultivat sau ore de utilaje în serviciu. În mod similar, rezultatele pot fi considerate ca un număr de unități (cum ar fi mașinile, tricourile sau alte articole fabricate) sau cantitatea de servicii (cum ar fi mesele la restaurant sau apelurile de la biroul de asistență) oferite. La urmărirea productivității, BLS oferă două tipuri cheie de măsurători: productivitatea muncii și productivitatea multifactorie.

Productivitatea muncii se bazează în întregime pe numărul de ore lucrate de forța de muncă în comparație cu rezultatele pe care le produce efortul. BLS măsoară în general rezultatele în termeni de valoare în dolari a vânzărilor de bunuri și servicii, cu ajustări pentru factorii de piață care modifică prețul bunurilor în timp.

Productivitatea multifactorie este mai complexă, deoarece ia în considerare o varietate de intrări comparativ cu rezultatele. Dincolo de orele de muncă, intrările pot fi de la tone de minereu necesare pentru a face o tonă de oțel până la curți de țesătură necesare pentru a produce îmbrăcăminte. Aceste intrări pot fi exprimate în dolari, cu ajustări indexate pentru a ține cont de modificările de preț. De asemenea, companiile achiziționează servicii, cum ar fi servicii juridice sau de contabilitate, care sunt, de asemenea, luate în considerare ca intrări.

Procente de productivitate și standarde

Deși măsurile de productivitate absolută sunt de interes, economiștii și analiștii financiari se concentrează adesea mai atent asupra schimbărilor de productivitate în timp. Modificările sunt exprimate în general ca o diferență procentuală față de o perioadă de referință. Creșterea productivității este privită favorabil, în timp ce scăderea productivității poate fi un motiv de îngrijorare.

De exemplu, BLS a raportat că productivitatea în sectorul afacerilor (aproape toate afacerile, cu excepția agriculturii și a producției, care sunt calculate și raportate separat) a scăzut cu 0,9 la sută în primul trimestru al anului 2020. Scăderea productivității a fost o comparație cu o linie de bază standard perioada, în acest caz, același trimestru din anul anterior. Alte comparații indexate pot face trimitere la trimestrul anterior sau la o perioadă de referință de referință, cum ar fi anul 2000.

Companiile încearcă continuu să-și îmbunătățească productivitatea generală, iar o scădere prelungită a productivității este un eveniment economic neobișnuit. Capacitatea întreprinderilor de a face investiții este un factor important în creșterea productivității. Banii cheltuiți pentru programe de formare, mașini mai eficiente și sisteme de înaltă tehnologie pot avea o influență pozitivă asupra tipurilor de productivitate măsurate de BLS sau urmărite de companii individuale. Scăderea productivității sectorului de afaceri raportată de BLS în 2020 ar fi putut fi afectată de pandemia de coronavirus care abia începea să se impună la acea vreme.